5 mituri despre copilul cu tulburare de deficit de atenție – și cum pot fi corectate acestea

Există câteva concepții greșite în legătură cu copilul care suferă de tulburare de deficit de atenție – ADD. Cinci dintre ele sunt enumerate de Gabor Maté:

1. copilul vrea doar să atragă atenția – părinții ar trebui să-i ofere copilului „tipul corect de atenție” (p. 171), nu pe cea solicitată, ci pe aceea de care are nevoie;

2. copilul îl agasează pe adult în mod intenționat – aici fiind vorba despre greșeala pe care o facem majoritatea dintre noi, atunci când credem că știm ceea ce se ascunde în spatele faptelor celorlalți (psihologii o numesc „gândire intențională”);

3. copilul îl manipulează premeditat pe părinte (dacă aceasta se întâmplă, ea se datorează sensibilității excesive și anxietății copilului);

Copilul cu tulburare de deficit de atenție

4. copilul este cel care provoacă mânia adultului, fiind responsabil prin comportamentul său pentru stările neplăcute ale adultului care încearcă să-l controleze;

5. copilul cu ADD este leneș (caracterizare făcută de un adult care gândește doar prin prisma a ceea ce ar vrea el să facă copilul său).

Apoi, Gabor Maté ne propune și soluții, printre care se regăsesc: a face loc atașamentului între părinți și copilul cu ADD, a nu pune la suflet recalcitranța copilului, a-l lăsa să opună rezistență uneori, să-l încurajeze pe copil să se exprime și să se autodisciplineze, în loc să-l controleze.

Un aspect fundamental enunțat este că odată cu atașamentul, trebuie cultivată și autonomia copilului.

Problema ADD în școală este o altă chestiune asupra căreia trebuie să reflectăm. Cel mai grav lucru pe care îl reclamă Gabor Maté este acela că elevii cu ADD sunt deseori catalogați sau etichetați ca elevi indisciplinați.

Personal, o idee deosebită față de alte studii despre ADD, este aceea că deficitul de atenție nu este o etichetă care li se aplică unor copii sau unor adulți, aducând totodată cu sine ideea că este iremediabil sau că nu poate fi vindecat.

Ceea ce mi se pare cel mai important în concepția lui Gabor Maté este felul în care anihliează prejudecata catalogării persoanelor cu ADD, dar și faptul că este esențial să (re)cunoaștem faptul că acest deficit are cauze în copilăria timpurie, să ni le asumăm, dacă este cazul, ca părinți, dar să ne asumăm și responsabilitatea de a readuce pe un traseu al vindecării copilul cu ADD.

Pe scurt, dacă copilul suferă de tulburare de deficit de atenție deoarece a fost privat de afectivitate, acesta poate fi pus pe drumul vindecării numai (re)cimentând relațiile de care a fost privat. 

Maté, G. (2019). Minți împrăștiate. Originile și vindecarea tulburării de deficit de atenție, Partea a cincea – „Copilul cu ADD și vindecarea”, capitolele 16-23, pp. 143-213, București: Editura Herald.
Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *